Atracție turistică
Muzeul Etnografic
Ciocănești
Muzeul Etnografic e o casă cu etaj de lângă primărie, cu fațada crem și romburi pictate, peste drum de Casa de Cultură. Primăria îi mai spune și Muzeul Satului. Până în 2014 a ținut sub același acoperiș și colecția de ouă încondeiate; atunci cele două s-au despărțit, ouăle au trecut peste drum, iar aici au rămas atelierele, uneltele și camerele gospodăriei.
Un circuit al meșteșugurilor
Vizita trece prin ateliere, nu prin vitrine. Tâmplăria are bancul pe care se despica șindrila, o roată de lemn și uneltele rezemate de perete. Fierăria are vatră de cărămidă, foale, nicovală și un butuc de lemn alături.
Două încăperi de bârne refac o stână: în prima stau putinile, donițele și uneltele de lemn pentru prepararea laptelui, în a doua se odihnește ciobanul. Mai departe e o machetă de plută, pentru plutăritul care cobora bușteni pe Bistrița Aurie, și un abataj de mină de mangan reprodus la mărime naturală, cu armături de bârne și grămezi de minereu.
Un abataj într-un muzeu de sat pare deplasat până afli că în 1797 Karl Manz von Mariensee a colonizat Ciocăneștiul cu mineri și meșteșugari germani, iar la recensământul din 1930, 10,5% dintre locuitori erau încă germani. Căutarea manganului a început în 1902, cu o companie din Budapesta.
Camerele
Ultimele încăperi sunt de casă. Războaiele de țesut stau cu urzeala întinsă și cu o scoarță începută pe ele, între ferestre cu perdele de dantelă; alături sunt furcile și vârtelnițele de tors. Pe pereții cu brâu pictat atârnă scoarțe cu flori mari, cămăși și cojoace pe cuier, ștergare, portrete vechi și oglinzi înrămate. În colțuri stau lăzile de zestre pictate și măștile cu blană și pălărie pentru obiceiurile de iarnă.
Aproape tot ce vezi a fost donat de săteni. De aceea sunt lucruri folosite, nu piese cumpărate pentru o expoziție.
Când e deschis
Programul se schimbă de la un sezon la altul și nu e afișat constant, așa că întreabă la primărie înainte de vizită.
Unde e
În centrul comunei, pe Strada Principală, la vreo patruzeci de metri de primărie și la mai puțin de un minut de mers de statuia din platou. Peste drum, în Casa de Cultură „Florin Gheucă”, e Muzeul Național al Ouălor Încondeiate, așa că cele două se vizitează una după alta, fără să scoți mașina din parcare.
